Protecție împotriva focului
EN ISO 11612 — Îmbrăcăminte de protecție împotriva căldurii și flăcării
Standardul care traduce „îmbrăcăminte ignifugă” într-un șir de litere: A pentru flacără, apoi B, C, D, E, F pentru fiecare fel de căldură în parte. Fără litere, marcajul nu spune nimic.
1. Ce acoperă (și ce nu)
EN ISO 11612 stabilește cerințele minime pentru îmbrăcămintea de protecție din materiale flexibile care apără corpul purtătorului — cu excepția mâinilor — de căldură și/sau flacără. Se aplică acolo unde este nevoie simultan de propagare limitată a flăcării și de rezistență la căldură radiantă, convectivă sau de contact, ori la stropi de metal topit.
Pentru cap și picioare, singurele articole care intră în domeniul de aplicare sunt jambierele, glugile și supraîncălțămintea. Pentru glugi, standardul nu dă cerințe pentru vizoare și nici pentru echipamentul de protecție respiratorie.
Textul standardului este explicit: „nu se aplică îmbrăcămintei de protecție care este specificată de alte standarde internaționale”. Introducerea trimite mai departe la ISO 11611 pentru sudură, la ISO 11613, ISO 15384, ISO 15538, EN 469, EN 1486, EN 13911 și EN 15614 pentru pompieri și la ISO 14460 pentru automobilism.
Ce nu este EN ISO 11612
Nu este protecție la arc electric — aceea este EN 61482-2, iar o certificare 11612 nu spune absolut nimic despre performanța la arc. Nu este standard de sudură — aceea este EN ISO 11611. Nu conține nicio cerință antistatică — aceea este EN 1149-5. Un articol multi-normă poartă mai multe marcaje, iar fiecare se verifică separat.
Dacă un material are doar propagare limitată a flăcării, fără nicio performanță la transferul de căldură, standardul lui este EN ISO 14116 (indice 1, 2 sau 3), nu acesta. Pentru mâini se merge la EN 407 sau EN 12477.
„EN ISO 11612:2025” nu există
Ediția a 4-a ISO este la stadiul FDIS, nepublicată, iar documentul DIN EN ISO 11612:2025-02 este catalogat de DIN însuși drept proiect de standard. Nu există niciun standard european cu anul 2025. Fișele tehnice și materialele de promovare care anunță produse „certificate EN ISO 11612:2025” sunt greșite sau premature.
2. Cum se citește marcajul
Structura marcajului este impusă de clauza 10.3: articolul „trebuie marcat cu litera de cod A1 sau A1 și A2, după caz, plus cel puțin o altă literă de cod B, C, D, E sau F”, fiecare urmată de o cifră care arată nivelul de performanță atins.
De aici rezultă două lucruri pe care le ratează majoritatea caietelor de sarcini: A singur nu este un marcaj valid EN ISO 11612, iar literele care lipsesc din marcaj nu au fost încercate deloc.
(A1+A2) nu este un an de amendament
În fișele tehnice, codul apare frecvent scris ca EN ISO 11612 (A1+A2) B1 C1 F1. Parantezele grupează cele două proceduri de aprindere; ele nu semnalează o revizuire a standardului. Un articol marcat astfel a trecut și încercarea de aprindere pe suprafață, și pe cea de aprindere pe marginea inferioară. Propriul nostru importator a trebuit învățat asta: citit ca dată, grupul din paranteze inventează zeci de amendamente inexistente.
A2 nu vine automat cu A1
A1 este aprinderea pe suprafață, A2 aprinderea pe marginea de jos. A2 este opțională — un articol poate purta legal doar A1. Acolo unde tivul, manșeta sau marginea hainei sunt expuse, A2 este încercarea care contează, și trebuie cerută explicit.
3. Fiecare literă, în detaliu
Literele sunt pericole diferite, nu o scară de calitate. „B3 este mai bun decât C1” este o eroare de categorie care apare constant în documentațiile de achiziție: una măsoară căldura convectivă, cealaltă căldura radiantă.
| Litera | Ce măsoară | Metoda | Scara |
|---|---|---|---|
| A — flacără | Propagarea flăcării pe material. Obligatorie pe orice articol certificat. | ISO 15025 | A1, A2 |
| B — convectivă | Căldura transmisă prin material de flacăra directă. | ISO 9151 | 1 – 3 |
| C — radiantă | Căldura transmisă de o sursă la distanță: cuptor, metal incandescent. | ISO 6942, metoda B | 1 – 4 |
| D — aluminiu topit | Cantitatea de aluminiu topit turnată până la deteriorare. | ISO 9185 | 1 – 3 |
| E — fier topit | Cantitatea de fier topit turnată până la deteriorare. | ISO 9185 | 1 – 3 |
| F — contact | Timpul până la trecerea căldurii de la o suprafață fierbinte atinsă. | ISO 12127-1, la 250 °C | 1 – 3 |
C este singura literă cu patru niveluri. Introducerea standardului explică de ce: pentru „a ține cont de materialele de înaltă performanță, cum sunt cele aluminizate și similare”. Materialele metalizate se pretratează mecanic conform anexei normative A înainte de încercarea la căldură radiantă.
Pragurile, exact
| Litera | 1 | 2 | 3 | 4 |
|---|---|---|---|---|
| B — HTI₂₄ (s) | 4,0 ≤ t < 10,0 | 10,0 ≤ t < 20,0 | t ≥ 20,0 | — |
| C — RHTI₂₄ (s) | 7,0 ≤ t < 20,0 | 20,0 ≤ t < 50,0 | 50,0 ≤ t < 95,0 | t ≥ 95,0 |
| D — aluminiu (g) | 100 ≤ g < 200 | 200 ≤ g < 350 | g ≥ 350 | — |
| E — fier (g) | 60 ≤ g < 120 | 120 ≤ g < 200 | g ≥ 200 | — |
| F — contact (s) | 5,0 ≤ t < 10,0 | 10,0 ≤ t < 15,0 | t ≥ 15,0 | — |
Ce înseamnă, exact, un A trecut
La ambele proceduri: flacăra nu ajunge la marginea superioară și la niciuna dintre marginile verticale; nu apar resturi aprinse sau topite care cad; durata de incandescență reziduală ≤ 2 s și durata de ardere reziduală ≤ 2 s; cusăturile nu se desfac. Procedura A cere în plus să nu se formeze nicio gaură de 5 mm sau mai mare în orice direcție. Încercarea se face atât înainte, cât și după pretratare — implicit 5 cicluri de curățare, dacă nu se declară altfel.
D și E nu sunt interschimbabile
D este aluminiu topit: în jur de 700 °C, lipicios, încercat până la 350 g. E este fier topit: în jur de 1 400 °C, încercat doar până la 200 g. Pragurile în grame merg invers față de intuiție tocmai pentru că fierul este mult mai distructiv pe gram. Standardul mai notează că o performanță acceptabilă la aluminiu acoperă în mod normal și bronzul de aluminiu și mineralele topite, iar cea la fier acoperă în mod normal cuprul, bronzul fosforos și alama.
Materialele și ansamblurile care se aprind în timpul încercării la metal topit nu îndeplinesc cerința, indiferent de câte grame au suportat.
4. Cerințele care nu apar în cod
Sub litere stă un set de cerințe obligatorii care nu se notează nicăieri pe etichetă. Sunt cele mai des ignorate la evaluarea ofertelor, deși un articol care nu le îndeplinește nu poate fi certificat.
- Rezistență la căldură, ISO 17493, la (180 ± 5) °C timp de 5 min: toate materialele și accesoriile, inclusiv banda retroreflectorizantă, nu trebuie să se aprindă și nici să se topească; țesăturile și pielea nu se contractă cu mai mult de 5 %; sistemul de închidere trebuie să se mai poată deschide cel puțin o dată la 5 min după încercare.
- Opțional, aceeași încercare la (260 ± 5) °C pentru stratul cel mai apropiat de piele: fără aprindere, fără topire, contracție ≤ 10 %.
- Variație dimensională după 5 cicluri de curățare: ±3 % la țesături, nețesute și materiale aluminizate, ±5 % la tricoturi. Nu se aplică articolelor de unică folosință.
- Rezistență la tracțiune: material exterior țesut ≥ 300 N pe ambele direcții; piele ≥ 60 N. Rezistență la sfâșiere: țesut ≥ 10 N pe ambele direcții; piele ≥ 10 N.
- Rezistență la plesnire pentru tricoturi și cusăturile lor: ≥ 100 kPa pe 50 cm², sau ≥ 200 kPa pe 7,3 cm². Rezistența cusăturilor structurale la țesut, piele și aluminizat: ≥ 225 N.
- Conținut de grăsime al pielii ≤ 15 %, măsurat în stare nouă.
Acoperirea corpului
Costumul trebuie să acopere complet trunchiul superior și inferior, gâtul, brațele până la încheietura mâinii și picioarele până la gleznă. La costumele din două piese, suprapunerea jachetă–pantalon trebuie să se păstreze atunci când purtătorul ridică ambele brațe deasupra capului și apoi se apleacă până atinge solul cu vârful degetelor; în poziție verticală, încheieturile, antebrațele și gleznele rămân acoperite. Sunt obligatorii închiderile cu desfacere rapidă, iar capătul pantalonului trebuie să suprapună încălțămintea și să păstreze suprapunerea la mers și la târâre. Accesoriile care străpung materialul exterior nu au voie să fie expuse pe suprafața interioară.
Cerând D sau E, ceri implicit un croi de turnătorie
Clauza 4.5 se aplică doar articolelor cu D sau E și impune: fără manșete răsfrânte la mâneci și la craci; clapetele buzunarelor exterioare cu cel puțin 20 mm mai late decât deschiderea buzunarului, adică minimum 10 mm de fiecare parte; buzunarele aplicate trebuie să atingă aceleași niveluri ca restul articolului; cusăturile suprapuse pe exterior trebuie orientate în jos și asigurate; închiderile au nevoie de clapetă exterioară de acoperire, cu maximum 150 mm între butoniere sau capse; cursorul fermoarului trebuie să se blocheze în poziție închisă; deschiderile la gât au nevoie de sistem de închidere. Practic, asta elimină aproape toată îmbrăcămintea ignifugă de uz general, oricât de bun ar fi materialul. Dacă scrii „E1” din reflex, ai scris un caiet de sarcini pentru turnătorie.
Banda reflectorizantă adăugată ulterior anulează certificatul
Banda retroreflectorizantă, etichetele și însemnele mai mari de 10 cm² fac parte din certificare și trebuie să treacă ISO 15025 procedura A împreună cu stratul exterior. Aplicarea ulterioară a unei benzi de mare vizibilitate pe un articol EN ISO 11612 rupe certificarea.
Încercările se fac pe ansamblul de materiale așa cum este prezentat, cu stratul cel mai interior spre calorimetru. Combinarea unei jachete certificate cu un strat de bază necertificat invalidează declarația, iar clauza 10.4 cere ca articolele destinate purtării în combinație să fie etichetate astfel încât să se folosească exact combinația încercată.
Certificarea este legată de un număr maxim declarat de cicluri de curățare — implicit 5, dacă producătorul nu declară altfel. Standardul mai prevede o încercare opțională pe manechin conform ISO 13506 (clauza 9), ale cărei rezultate se raportează ca atare, nu ca literă de cod.
5. Ce scrii în caietul de sarcini
Literele și nivelurile sunt cerința. „Îmbrăcăminte conformă EN ISO 11612”, fără coduri, este îndeplinită de orice articol certificat, inclusiv de unul cu A1 și un singur B1 — adică de minimul absolut. Pornește de la operațiune și cere litera care i se potrivește.
| Operațiunea | Literele care contează |
|---|---|
| Turnare în turnătorie | A1, A2 și E — plus croiul impus de clauza 4.5. |
| Lucru la cuptor, căldură radiantă | A1 și C. |
| Manipulare de suprafețe fierbinți | A1 și F. |
| Risc de flacără bruscă | A1, A2 și B, completate cu rezultatele încercării pe manechin. |
- Cere nivelul minim pe litera care contează, nu marcajul întreg. Un cod complet fixat elimină din start produse echivalente sau mai bune și poate fi contestat ca cerință restrictivă.
- Dacă articolul intră repetat la spălare industrială, cere numărul de cicluri de curățare declarat de producător, nu doar pictograma.
- Dacă ai nevoie și de antistatic, de sudură sau de protecție la arc electric, scrie-le ca cerințe separate, cu standardele lor.
Formulare care descrie cerința, nu produsul
„Îmbrăcăminte de protecție conformă SR EN ISO 11612:2015, cu marcaj minim A1, A2, B1 și C1. Nivelurile se dovedesc prin raport de încercare sau prin certificatul de examinare UE de tip.”
Scrie anul corect, sau niciunul
Scrie EN ISO 11612:2015 — respectiv SR EN ISO 11612:2015 — sau lasă referința nedatată, dacă vrei să rămâi deschis la ediția a 4-a atunci când va apărea. Nu scrie „EN ISO 11612:2025”: un ofertant nu poate demonstra conformitatea cu un standard care nu există, iar cerința devine imposibil de îndeplinit pentru toată lumea.
6. Produse din catalog
Literele diferă mult de la un model la altul — verifică marcajul complet, nu doar prezența standardului.
7. Standarde conexe
Ediția în vigoare este EN ISO 11612:2015, aprobată de CEN la 14 mai 2015 și adoptată în România ca SR EN ISO 11612:2015; ea înlocuiește EN ISO 11612:2008, față de care este o revizuire minoră. Ediția a 4-a ISO este încă la stadiul FDIS, nepublicată, iar documentul german cu anul 2025 este catalogat drept proiect — o cerință scrisă „conform EN ISO 11612:2025” trimite la un standard care nu există și se corectează la ediția 2015 sau la o referință nedatată.