Prețuri fără TVA — dedicat achizitorilor 0734 230 676 · contact@seguria.ro
Meniu
Categorii
Contact
0734 230 676 contact@seguria.ro Luni – Vineri, 09:00 – 17:00

Coșul tău

Coșul este gol

Porniți de la categoria potrivită sau de la standardul din caietul de sarcini.

Vezi produsele

Căldură și flacără

EN ISO 11611 — Îmbrăcăminte pentru sudură și procedee conexe

Standardul pentru îmbrăcămintea de sudor: o singură clasă, 1 sau 2, care nu spune cât de gros este materialul, ci câți stropi de metal topit suportă și în ce poziție se lucrează.

EN ISO 11611:2015 SR EN ISO 11611:2015 119 produse în catalog

1. Ce acoperă (și ce nu)

EN ISO 11611 stabilește cerințele minime pentru îmbrăcămintea de protecție folosită la sudură și la procedeele conexe — definite în text ca procedee cu tipuri și niveluri de risc similare: tăiere, crăițuire cu arc-aer, pulverizare termică. Standardul acoperă și glugile, șorțurile, manșoanele și jambierele.

Protejează împotriva a patru lucruri: stropi de metal topit, contact scurt cu flacăra, căldură radiantă de la arcul electric și — parțial — contactul accidental cu conductori sub tensiune.

Textul standardului este explicit asupra a ceea ce nu acoperă: „nu cuprinde cerințe pentru protecția picioarelor, mâinilor, feței și/sau ochilor”. Pentru acestea se cer standarde separate — mănuși de sudor EN 12477, protecția feței și a ochilor EN 175 / EN 379, încălțăminte EN ISO 20345. Introducerea o spune direct: pentru o protecție completă împotriva căldurii și flăcării este necesar să se protejeze suplimentar capul, fața, mâinile și picioarele.

Cei ~100 V nu sunt o izolație electrică

Domeniul de aplicare spune că îmbrăcămintea „reduce posibilitatea de electrocutare prin contact accidental, de scurtă durată, cu conductori electrici sub tensiune la tensiuni de până la aproximativ 100 V c.c., în condiții normale de sudare”. Fiecare calificativ contează și fiecare este eliminat în caietele de sarcini: este curent continuu, este „aproximativ”, este accidental și de scurtă durată, este valabil în condiții normale de sudare, iar textul avertizează că transpirația și murdăria degradează nivelul de protecție. Nu scrie niciodată „izolează la 100 V”.

2. Clasa 1 sau clasa 2 — cum se decide

Diferența dintre clase este cantitatea de stropi și poziția de lucru, nu grosimea sau aspectul materialului. Se măsoară exact două lucruri:

ProprietateaMetodaClasa 1Clasa 2
Stropi de metal topit — picături necesare pentru o creștere de 40 K în calorimetruISO 9150minimum 15minimum 25
Căldură radiantă, RHTI 24 — secunde până la o creștere de 24 KISO 6942minimum 7 sminimum 16 s

Alegerea clasei nu se face „la ochi”: anexa cu ghidul de selecție a tipului de îmbrăcăminte de sudor este normativă în ediția 2015 — în ediția 2007 era doar informativă, iar multe articole de pe internet o descriu și astăzi greșit ca informativă. Are două coloane:

După procedeuDupă mediul de lucru
Clasa 1 Tehnici manuale cu formare redusă de stropi: sudare cu gaz · TIG · MIG (curent mic) · micro-plasmă · lipire tare · sudare în puncte · MMA cu electrod cu înveliș rutilic. Operarea de mașini: mașini de tăiere cu oxigen · mașini de tăiere cu plasmă · mașini de sudare prin rezistență · mașini de pulverizare termică · sudare pe banc.
Clasa 2 Tehnici manuale cu formare intensă de stropi: MMA cu electrod cu înveliș bazic sau celulozic · MAG cu CO₂ sau gaze mixte · MIG (curent mare) · sudare cu sârmă tubulară autoprotejată · crăițuire · tăiere cu oxigen. Operarea de mașini în spații închise · sudare sau tăiere peste cap ori în poziții constrânse comparabile.

Mecanismul pe care îl ratează majoritatea

Coloanele sunt independente și oricare dintre ele, singură, poate impune clasa 2. Sudura peste cap sau într-un spațiu închis cere clasa 2 chiar dacă procedeul în sine este un procedeu de clasa 1. Iar MIG apare în ambele rânduri: la curent mic este clasa 1, la curent mare este clasa 2.

Clasa 2 nu este „varianta mai bună”

Este varianta pentru un procedeu sau o poziție mai severă. Materialele de clasa 2 sunt mai grele și mai calde; a cere clasa 2 pentru un atelier de TIG sau de lipire tare crește prețul și scade șansa ca echipamentul să fie purtat efectiv. Argumentează clasa pe cele două coloane de mai sus, nu pe principiul „mai mult înseamnă mai sigur”.

3. A1 și A2 nu sunt clase

Codurile care apar după clasă — A1, A2 sau A1+A2 — nu sunt niveluri de protecție și nu sunt clase. Ele înregistrează ce procedură de aprindere din ISO 15025 a trecut materialul:

CodulProceduraAprinderea
A1Procedura AAprindere pe suprafață — flacăra se aplică pe fața epruvetei.
A2Procedura BAprindere pe margine — flacăra se aplică pe marginea inferioară.

Flacăra se aplică 10 s. La procedura A se cere, printre altele, ca flacăra să nu ajungă la marginea superioară sau la marginile verticale, să nu apară resturi aprinse sau topite, iar postarderea și postincandescența să fie de cel mult 2 s fiecare. La procedura B se aplică aceleași criterii, mai puțin formarea de găuri, care nu se evaluează pe o epruvetă aprinsă pe margine.

Încercarea de propagare a flăcării este cea care se face după îmbătrânire: performanța trebuie demonstrată și după numărul maxim de cicluri de curățare declarat de producător. Numărul acela face parte din certificare — cere-l explicit în documentația tehnică, altfel poți primi un articol certificat pentru foarte puține spălări.

Nu există „clasa A2”

A1 și A2 sunt proceduri de încercare, nu clase. Un caiet de sarcini care cere „clasa A2” cere ceva ce nu se poate marca. Se scrie clasa 1 sau clasa 2, iar separat codurile A1, A2 sau A1+A2. Nu presupune că „clasa 2” implică A2 — sunt criterii independente; dacă îți trebuie amândouă, scrie explicit A1+A2, care este oricum marcajul obișnuit pe piață.

4. EN ISO 11611 sau EN ISO 11612 — sau amândouă

Este confuzia cea mai frecventă din tot setul. Unul este standardul specific pentru sudor, celălalt este standardul generic pentru căldură și flacără. Niciunul nu îl implică pe celălalt.

EN ISO 11611EN ISO 11612
Modelul de riscSetul specific al sudorului: stropi de metal topit, căldură radiantă de arc, contact scurt cu flacăra, contact accidental cu ~100 V c.c.Un set generic de riscuri termice, ales „à la carte”.
Rezultatul marcatO singură clasă — 1 sau 2 — plus codul de flacără A1/A2.Litere cu niveluri: A1/A2 flacără, B convectivă, C radiantă, D aluminiu topit, E fontă topită, F căldură de contact.
Metal topitStropi — picături mici, numărate (ISO 9150).Împroșcare — cantități turnate, în grame (ISO 9185).
Cerință electricăDa — rezistență electrică verticală conform EN 1149-2.Nu există o astfel de cerință.
Reguli de croiSpecifice sudurii: clape de acoperire, fără manșete întoarse, accesorii metalice neexpuse pe interior.Generice.

Un articol certificat doar EN ISO 11612 nu a fost încercat nici la numărul de picături de stropi, nici la rezistența electrică. În practică, majoritatea articolelor reale de sudură poartă ambele standarde — o declarație de conformitate tipică arată EN ISO 11611:2015 Class 2 A1+A2 alături de codurile EN ISO 11612. Pentru sudori, cere-le pe amândouă.

Coliziunea de nume cu arcul electric

„Clasa 1 / clasa 2” din EN ISO 11611 și „clasa 1 / clasa 2” din încercarea de arc electric EN 61482-1-2 sunt scări complet diferite, care apar frecvent pe aceeași etichetă. Nu scrie niciodată „clasa 2” fără să spui din care standard. Protecția la arc electric este un standard separat, nu o consecință a certificării de sudură.

5. Restul cerințelor de material

Acestea sunt aceleași pentru ambele clase și rareori apar în caietele de sarcini — dar sunt utile când verifici o ofertă „echivalentă”.

ProprietateaMetodaCerința
Rezistență la tracțiune (țesătura exterioară)ISO 13934-1≥ 400 N
Rezistență la plesnire (tricoturi și cusături)ISO 13938-1/-2≥ 100 kPa (50 cm²) sau ≥ 200 kPa (7 cm²)
Rezistența cusăturiiISO 13935-2≥ 225 N la țesături
Variație dimensională la spălareISO 5077≤ 3 % țesături, ≤ 5 % tricoturi
Rezistență electrică verticalăEN 1149-2> 10⁵ Ω

Rezistența la sfâșiere: nu prelua nicio cifră de pe internet

Standardul cere o rezistență la sfâșiere măsurată prin ISO 13937-2, dar sursele publice se contrazic: unele o dau dependentă de clasă, altele identică pentru ambele clase. Cuvântul înainte al ediției 2015 listează explicit, între modificările față de 2007, „modificarea cerințelor de rezistență la sfâșiere” — ceea ce explică de ce mai circulă și astăzi valorile vechi. De aceea nu publicăm aici o cifră. Dacă îți trebuie una într-un caiet de sarcini, ia-o din SR EN ISO 11611:2015 sau din raportul de încercare al produsului, nu dintr-o fișă comercială.

6. Ce scrii în caietul de sarcini

Referința se scrie completă și datată, clasa se argumentează pe procedeu și pe poziția de lucru, iar codurile de flacără se cer separat de clasă.

Formulare care descrie cerința, nu produsul

„Costum de sudor conform SR EN ISO 11611:2015, clasa 2, cu codurile de propagare a flăcării A1+A2, și conform EN ISO 11612. Se solicită declarația UE de conformitate și numărul maxim de cicluri de curățare declarat de producător.”

  • Jacheta și pantalonul se cumpără și se poartă ca set. Textul ISO cere ca, la un costum din două piese, suprapunerea dintre jachetă și pantalon să se păstreze atunci când purtătorul ridică ambele brațe deasupra capului și apoi se apleacă până atinge solul cu vârfurile degetelor. Un pantalon luat separat, de la alt furnizor, anulează cerința.
  • Șorțul, manșoanele și jambierele nu ridică clasa costumului. Ele se încearcă pe ansamblu, dar trebuie să îndeplinească standardul și singure. Un șorț de piele marcat EN ISO 11611 nu certifică ce se află sub el și nu transformă un costum de clasa 1 în unul de clasa 2.
  • Detaliile de croi sunt certificabile — și tocmai pe ele pică ofertele „echivalente”: clape care acoperă buzunarele exterioare și depășesc deschiderea cu cel puțin 20 mm, distanță între închizători de cel mult 150 mm, fermoare care se închid complet și se blochează, fără manșete întoarse, accesorii metalice neexpuse pe interior, fără cale de conducție electrică din exterior spre interior prin nasturi sau capse.
  • Nu cere „echipament ignifug” generic. Fără clasă și fără coduri, cerința este îndeplinită și de un articol de clasa 1 pus la un post de sudură peste cap.
  • Nu confunda stropii cu împroșcarea. Un costum de clasa 2 nu spune nimic despre vărsarea unei oale de metal topit — aceea este EN ISO 11612, literele D și E.

Eticheta poartă, alături de marcajul general ISO 13688, pictograma de sudură, numărul și anul standardului, clasa, codul sau codurile de propagare a flăcării și instrucțiunile de întreținere cu numărul maxim de cicluri de curățare.

7. Clasele din catalog

Fiecare clasă duce la produsele care o poartă, filtrate în catalog.

8. Produse din catalog

Verifică pe fiecare articol clasa și codurile de flacără — nu doar prezența standardului.

Vezi toate cele 119 produse EN ISO 11611 →

9. Standarde conexe

„EN ISO 11611:2024” nu există. ISO a publicat o a treia ediție în 2024, dar CEN nu a adoptat-o, iar proiectul european paralel prEN ISO 11611:2022 figurează ca retras: ediția europeană în vigoare rămâne EN ISO 11611:2015, adoptată în România ca SR EN ISO 11611:2015. O cerință care citează ediția 2024 citează un document fără statut european. În sens invers, caietele de sarcini mai citează încă SR EN ISO 11611:2008 sau, și mai vechi, SR EN 470-1 — prezumția de conformitate a standardului înlocuit de ediția din 2008 a încetat la 30.04.2008.

← Toate standardele