Prețuri fără TVA — dedicat achizitorilor 0734 230 676 · contact@seguria.ro
Meniu
Categorii
Contact
0734 230 676 contact@seguria.ro Luni – Vineri, 09:00 – 17:00

Coșul tău

Coșul este gol

Porniți de la categoria potrivită sau de la standardul din caietul de sarcini.

Vezi produsele

Îmbrăcăminte de protecție chimică

EN 13034 — Protecție limitată împotriva substanțelor chimice lichide

Tipul 6 este cel mai de jos nivel de protecție chimică: ceață, pulverizare fină și stropi de volum mic, cu condiția ca purtătorul să poată ieși din zonă și să se schimbe. „Costum de protecție chimică” dintr-un caiet de sarcini înseamnă aproape întotdeauna altceva.

EN 13034:2005+A1:2009 SR EN 13034+A1:2010 95 produse în catalog

1. Ce acoperă (și ce nu)

EN 13034 certifică îmbrăcămintea de protecție chimică cu performanță limitată. Domeniul de aplicare este explicit: haine destinate expunerii potențiale la pulverizare fină, aerosoli lichizi sau stropi de volum mic și presiune mică, împotriva cărora „nu este necesară o barieră completă la permeația lichidului (la nivel molecular)”. Sunt acoperite atât articolele de unică folosință, cât și cele reutilizabile.

Standardul își spune singur locul în ierarhie: „Îmbrăcămintea de protecție de tip 6 și PB [6] constituie cel mai scăzut nivel de protecție chimică.”

Ipoteza de proiectare, din introducere, este cea care contează operațional: tipul 6 se folosește „în cazurile în care riscul a fost evaluat ca fiind scăzut și o barieră completă la permeație nu este necesară, adică atunci când purtătorii pot lua la timp măsuri adecvate în momentul în care îmbrăcămintea le este contaminată”. Tradus: haina trebuie să îți dea timp să observi contaminarea, să ieși din zonă și să te schimbi. Nu este o barieră în care se lucrează ore în șir, și nu are un timp de străpungere pe care să îl poți cita.

Ce nu acoperă, prin construcție

Jeturi sub presiune (tip 3), pulverizare saturantă de tip duș (tip 4), imersie, orice barieră la permeație moleculară, expunere prelungită sau abundentă. Pentru oricare dintre acestea, EN 13034 este referința greșită.

Denumiri care nu există

„EN ISO 13034”, „EN 13034-6” și „EN 13034 partea 4” circulă pe pagini de furnizori și sunt toate greșite: standardul nu are părți și nu este un standard ISO. Referința corectă, completă, este EN 13034:2005+A1:2009, respectiv SR EN 13034+A1:2010.

2. Unde stă tipul 6 în scara tipurilor

Protecția chimică a corpului se împarte în tipuri numerotate, iar numerotarea merge de la protecția cea mai mare (1) la cea mai mică (6). Fiecare tip are propriul standard de produs și propria încercare pe echipamentul întreg. EN 13034 acoperă exact un singur rând din tabelul de mai jos.

TipRezistă laStandardÎncercarea pe echipamentul întreg
1 (1a / 1b / 1c)Etanș la gaze.EN 943-1Presiune internă și etanșeitate.
1 ETEtanș la gaze, pentru echipe de intervenție.EN 943-2Ca mai sus, plus cerințele ET.
2Neetanș la gaze, cu alimentare cu aer în suprapresiune.Nu mai există în EN 943-1; supraviețuiește doar în ISO 16602.Pătrundere spre interior.
3Etanș la lichide, inclusiv jet sub presiune.EN 14605Încercare cu jet, EN ISO 17491-3.
4Etanș la pulverizare saturantă.EN 14605Pulverizare de nivel înalt, EN ISO 17491-4 metoda B.
5Particule solide în suspensie în aer.EN ISO 13982-1Pătrunderea particulelor, EN ISO 13982-2.
6Stropire limitată: ceață, pulverizare fină, volum mic și presiune mică.EN 13034Pulverizare redusă, EN ISO 17491-4 metoda A.

Cea mai scumpă eroare din familia asta

Un caiet de sarcini care scrie „costum de protecție chimică, conform EN 13034” pentru o lucrare care presupune pulverizare — aplicare de pesticide, spălare de rezervoare, curățare sub presiune, transvazare sub presiune — cumpără un echipament conform legal și greșit funcțional. Pentru acele lucrări referința corectă este EN 14605, tip 4 (etanș la pulverizare) sau tip 3 (etanș la jet), adoptat în România ca SR EN 14605+A1.

Tipurile 5 și 6 apar de regulă împreună, pe același combinezon de unică folosință, iar asta este normal și corect. Tipurile nu se cumulează însă în sus: un combinezon tip 5/6 nu este un pas către tip 4 și nu poate fi acceptat în locul lui.

3. Tip 6 și tip PB [6] — ce înseamnă parantezele

PB vine de la partial body: protecție parțială a corpului. Standardul acoperă ambele forme, dar ele nu sunt echivalente și nu se pot substitui.

  • Tip 6 — costum întreg. Definiția 3.7: îmbrăcăminte „care acoperă cel puțin trunchiul, brațele și picioarele”. Trebuie să treacă încercarea de pulverizare pe echipamentul întreg (clauza 5.2).
  • Tip PB [6] — un singur articol: șorț, mâneci, halat de laborator, jachetă. Definiția 3.8 le enumeră ca atare. Standardul spune explicit despre ele: „Nu ar trebui încercate conform încercării pe echipamentul întreg.”

Parantezele drepte sunt exact semnalul acestei diferențe: ele arată că materialul și cusăturile ating cerințele de nivel tip 6, nu că articolul livrează protecție tip 6. Aceeași convenție se aplică în toată familia — PB[3] și PB[4] în EN 14605.

Tip 6 cerut, PB[6] livrat

O procedură care cere „tip 6” și primește șorțuri sau mâneci PB[6] nu a primit ce a cerut, chiar dacă marcajul conține cifra 6. Scrie tipul cu tot cu paranteze, exact în forma pe care o vrei, și cere marcajul complet la recepție.

Încercarea care validează efectiv costumul

Metoda este EN ISO 17491-4 metoda A, varianta de severitate redusă a încercării de tip 4. Combinezonul este purtat peste un costum-martor absorbant, pe o platformă rotativă; patru duze aflate la 1,5 m pulverizează o ceață fină timp de un minut, la o rotație pe minut, în timp ce purtătorul execută mișcări exagerate de mers. Urmează două minute de scurgere, apoi costumul-martor se inspectează. Pata de calibrare se obține lăsând să cadă 5 µl de lichid de încercare de la 5 cm, iar limita este de trei ori aria petei de calibrare, evaluată pe trei echipamente.

Standardul explică de ce contează, în clauza 4.2.1: „Pentru costumele de tip 6, rezultatul încercării de pulverizare pe echipamentul întreg ar trebui de asemenea luat în considerare, deoarece dă o indicație asupra rezistenței la penetrarea lichidelor a cusăturilor, îmbinărilor și ansamblurilor.” Tabelele de clase pe material nu spun nimic despre fermoar, despre clapeta de acoperire, despre etanșarea glugii sau despre elasticul de la manșete și glezne. Aceasta este diferența practică dintre tip 6 și PB [6].

Tot clauza 4.2.1 fixează și cerința de cusătură: „Construcția cusăturilor trebuie să împiedice penetrarea lichidului prin găurile de ac sau prin alte componente ale unei cusături și să nu obstrucționeze scurgerea lichidului.” Cerința se aplică „până la și inclusiv părțile componente, cum ar fi mănușile sau cizmele, care sunt integrate în articolul de îmbrăcăminte” — mănușile cumpărate separat rămân în afara ei.

4. Ce se încearcă, de fapt

EN 13034 nu definește încercări proprii. Trimite la EN 14325:2004, clauza 4, și selectează din ea șase cerințe. Restul clauzelor din EN 14325 — inclusiv 4.11, permeația — rămân în afara tabelului.

Clauza EN 14325:2004CerințaClasa minimă
4.4Rezistență la abraziune1
4.7Rezistență la sfâșiere (epruvetă trapezoidală)1
4.9Rezistență la tracțiune1
4.10Rezistență la perforare1
4.12Repelență la lichide3
4.13Rezistență la penetrarea lichidelor2

Regula este scurtă, iar consecințele ei sunt mari: pentru toate cerințele cu excepția repelenței și a penetrării se cere cel puțin nivelul de performanță 1. Pentru repelență se cere nivelul 3, iar pentru rezistența la penetrare cel puțin nivelul 2.

EN 13034 nu este un standard de rezistență mecanică

Abraziunea, sfâșierea, tracțiunea și perforarea trebuie să atingă doar clasa 1 din 6 — capătul de jos al scării. Două combinezoane marcate amândouă „tip 6” pot fi despărțite de un ordin de mărime la rezistență. Dacă durabilitatea contează, caietul de sarcini trebuie să ceară explicit clase EN 14325 pe fiecare proprietate.

Cât de larg este intervalul se vede pe singura scară mecanică din EN 14325 pe care o putem reproduce, cea de sfâșiere trapezoidală:

Clasa123456
Sfâșiere trapezoidală (N)> 10> 20> 40> 60> 100> 150

Clasificarea se face pe cel puțin cinci epruvete per proprietate, iar valoarea reținută este cea mai mică valoare individuală, nu media. Materialele trebuie „să fie cunoscute ca neproducând iritații ale pielii sau alte efecte adverse asupra sănătății”. Dacă o încercare nu poate da un rezultat măsurabil, mențiunea „nu se aplică” trebuie să apară atât în raportul de încercare, cât și în informațiile producătorului, cu motivul.

Fisurarea prin flexare — surse contradictorii

Multe pagini de furnizor listează rezistența la fisurare prin flexare (EN ISO 7854) printre încercările EN 13034, dar tabelul 1 al standardului, așa cum îl putem citi, nu o conține. Contradicția nu este lămurită, așa că nu o prezentăm nici ca cerință, nici ca non-cerință. Practic: producătorii publică oricum cifra, deci prezența ei pe o fișă tehnică nu dovedește conformitatea cu EN 13034, iar absența ei nu o infirmă.

5. Repelență, penetrare și cele patru substanțe

Ambele proprietăți ies din aceeași încercare, EN ISO 6530: epruveta se montează pe un plan înclinat, un volum măsurat de substanță curge peste ea, apoi se cântăresc fracțiunile. Lichidul care se scurge de pe suprafață dă indicele de repelență, cel care trece prin material pe un suport absorbant dă indicele de penetrare. Sunt două numere din aceeași încercare și nu însumează 100 % — restul rămâne reținut în material.

ClasaRepelență la lichideRezistență la penetrare
1> 80 %< 10 %
2> 90 %< 5 %
3> 95 %< 1 %

Aici scara are trei clase, nu șase — nu o amesteca cu cea mecanică. EN 13034 cere clasa 3 la repelență, adică vârful scării, dar la penetrare cere cel puțin clasa 2, adică mijlocul ei; materialele bune ajung la clasa 3 și la penetrare. Procentele de 95 % și 5 % sunt praguri de clasă din EN 14325, nu cifre scrise în EN 13034.

Capcana „cel puțin una dintre substanțe”

Clasa 3 la repelență și clasa 2 la penetrare trebuie obținute pentru cel puțin una dintre cele patru substanțe de încercare — nu pentru toate patru, și cu atât mai puțin pentru substanța ta. Un combinezon tip 6 perfect valabil poate avea date publicate pentru două substanțe și nimic pentru celelalte două. Substanțele le numești tu, în caietul de sarcini; standardul nu o face.

Substanța de încercareConcentrația
Acid sulfuric30 %, soluție apoasă
Hidroxid de sodiu10 %, soluție apoasă
o-xilennediluat (100 %)
Butan-1-olnediluat (100 %)

Concentrațiile sunt deliberat blânde: acid și sodă caustică diluate, plus un aromatic de polaritate medie și un alcool cu lanț scurt. Panelul este o probă de udare și repelență, nu o probă de agresiune chimică.

Penetrare și permeație nu sunt același lucru

PenetrarePermeație
ProcesulLichid în masă, prin găuri, pori, găuri de ac și închideri.Moleculă cu moleculă: absorbție, difuzie, desorbție printr-o barieră intactă.
StandardulEN ISO 6530, plus încercările de pulverizare pe echipament.EN ISO 6529 / EN 16523-1.
RezultatulRepelență și penetrare, în procente (clasele 1–3).Timp de străpungere, în minute (clasele 1–6).
Cerut de EN 13034?DaNu

Definiția din standard este limpede: „penetrare — proces prin care substanțele chimice și/sau microorganismele trec prin materiale poroase, cusături, găuri de ac și alte imperfecțiuni ale unui material, la nivel nemolecular”. Clauza 4.11 din EN 14325, cea de permeație, lipsește din tabelul 1.

Un echipament tip 6 nu are timp de străpungere

Nu există „acest combinezon tip 6 rezistă 30 de minute la substanța X”. Furnizorul care citează un timp de străpungere ca dovadă de conformitate EN 13034 citează încercarea greșită — alt standard, altă metodă, alt tip de echipament.

6. Ce scrii în caietul de sarcini

Cererea utilă are patru componente: tipul scris exact, substanțele numite, clasele minime acolo unde contează și dovada — raportul organismului notificat.

  • Scrie tipul complet și referința datată. „Tip 6” și „tip PB [6]” sunt lucruri diferite, iar „conform EN 13034”, fără tip, nu distinge între ele.
  • Numește substanțele din evaluarea de risc și cere ca repelența și penetrarea să fie documentate pentru ele. Fără asta, cerința se poate îndeplini cu date obținute pe o singură substanță irelevantă.
  • Dacă durabilitatea contează, cere clase EN 14325 pe proprietate — de exemplu abraziune minimum clasa 3, perforare minimum clasa 2. Altfel clasa 1 este suficientă.
  • La echipamentele reutilizabile, cere în scris numărul certificat de cicluri de spălare, procedura de spălare și, dacă este cazul, reaplicarea tratamentului de repelență. Ratingul tip 6 este condiționat de ele: fără cifra aceea, ai cumpărat un echipament care încetează să fie tip 6 în luna a treia.
  • Cere marcajul CE urmat de numărul din patru cifre al organismului notificat. Îmbrăcămintea de protecție chimică este EIP categoria III — cea mai înaltă — deci examinarea UE de tip și controlul producției sunt obligatorii. Un marcaj CE fără cele patru cifre, pe un combinezon tip 6, este un semnal de alarmă.

Nu cere clase conform EN 14325:2018

EN 13034 citează EN 14325 datat, ediția 2004, așa că o certificare tip 6 emisă și astăzi clasifică materialele după tabelele din 2004. Un caiet de sarcini care cere „clase conform EN 14325:2018” cere ceva ce niciun certificat tip 6 nu raportează. Invers pentru încercarea de pulverizare: EN ISO 17491-4 este citat nedatat, deci se aplică ediția în vigoare.

Formulare care descrie cerința, nu produsul

„Combinezon de protecție chimică conform SR EN 13034+A1:2010, tip 6, cu repelență minimum clasa 3 și rezistență la penetrare minimum clasa 2 conform EN ISO 6530, documentate pentru [substanțele din evaluarea de risc], conform raportului de încercare emis de organismul notificat.”

7. Clasele din catalog

Fiecare clasă duce la produsele care o poartă, filtrate în catalog.

8. Produse din catalog

Tipul 6 apare aproape întotdeauna împreună cu tipul 5, pe același combinezon — citește marcajul întreg, nu doar numărul standardului.

Vezi toate cele 95 produse EN 13034 →

9. Standarde conexe

EN 13034:2005+A1:2009 este în continuare ediția în vigoare — nu există una mai nouă, iar amendamentul A1 este deja inclus în referință. Anexa ZA a standardului trimite însă tot la Directiva 89/686/CEE, abrogată de Regulamentul (UE) 2016/425 la 21 aprilie 2018 și niciodată actualizată în anexă: echipamentele marcate CE astăzi se conformează regulamentului, așa că un caiet de sarcini care citează directiva este cu ani buni în urmă. Tot datat este citat și EN 340:2003, standardul de cerințe generale, între timp înlocuit de EN ISO 13688 — pe fișele tehnice recente vei vedea adesea a doua referință.

← Toate standardele